Categorie: Juridic și fiscal

Suma pe care o cauți — cât datorează firma statului azi — nu este publică. Public sunt două liste ANAF, actualizate o dată la trei luni, care răspund la altceva. O firmă cu datorii sub un plafon nu apare deloc în ele. Cifra exactă există într-un singur document, iar acela se cere firmei, nu instituției.

Unde vezi public datoriile unei firme la stat?

În două liste publicate de ANAF, ambele trimestriale și ambele gratuite. Prima e lista debitorilor cu obligații fiscale restante, adică sume cu scadența depășită. A doua e lista contribuabililor care au declarat și au plătit tot la termen. Se caută după denumire sau cod fiscal.

Căutarea în lista de datornici se face pe pagina dedicată din portalul ANAF. Ce vezi acolo, potrivit procedurii aprobate prin Ordinul ANAF nr. 558/2016, e denumirea, codul de identificare fiscală, totalul restanțelor și defalcarea lui: principal față de accesorii — sumele adăugate pentru întârziere, nu impozitul în sine — și necontestat față de contestat.

A doua listă, cea a contribuabililor fără restanțe, are temei în art. 162^1 din Codul de procedură fiscală. Condițiile sunt cumulative, potrivit catalogului de servicii al ANAF: toate declarațiile depuse, plata la scadență în trimestrul respectiv, nicio restanță la data întocmirii listei. Firmele suspendate la Registrul Comerțului sau declarate inactive nu intră.

Nivelul de bază — dacă firma există, dacă e activă fiscal, dacă a depus bilanț — rămâne în ghidul de verificare, unde obligații restante e unul dintre puncte. Urmează ce ratează cifra publicată și ce se poate pune în locul ei.

Ce nu apare în lista de datornici a ANAF?

Trei filtre, toate legale. Un plafon de sumă sub care publicarea nu se face, un decalaj de până la aproape patru luni și o listă de excepții care scot din calcul chiar datoriile mari. Împreună explică de ce absența din listă nu dovedește nimic.

Filtrul de sumă. Plafoanele din punctul 4 al procedurii ANAF sunt 500.000 lei la marii contribuabili, 250.000 lei la cei mijlocii și 100.000 lei la restul firmelor. Sub ele, restanțele nu se publică. Mare și mijlociu nu sunt aprecieri, ci categorii administrative stabilite prin ordin al președintelui ANAF. Un SRL obișnuit poate deci datora 99.000 lei și lipsi din listă.

Filtrul de timp. Potrivit art. 162 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor, cu restanțele de la sfârșitul trimestrului. Între ziua de referință și ziua în care citești pot trece patru luni. Invers, alin. (4) dă 15 zile pentru scoaterea din listă a unei firme care a plătit integral.

Filtrul juridic. Art. 157 alin. (2) enumeră ce nu se consideră restanță, chiar dacă banii nu au ajuns la buget. Nu sunt restanțe obligațiile cu o eșalonare la plată în derulare și cele din acte suspendate în contencios administrativ. Nici sumele contestate pentru care firma a depus o garanție, nici cele cu termene viitoare dintr-un plan de reorganizare confirmat de tribunal. O firmă cu milioane eșalonate corect este, în sensul legii, o firmă fără restanțe.

Sursă	La ce răspunde	La ce dată se referă	Ce ratează
Lista debitorilor, ANAF	are firma restanțe peste plafon?	sfârșitul trimestrului anterior	sumele sub plafon, eșalonările, plățile recente
Lista contribuabililor fără restanțe, ANAF	a plătit firma tot la scadență?	trimestrul de raportare	firmele suspendate sau inactive
Date de la Ministerul Finanțelor	ce datorii totale a raportat firma?	ultimul exercițiu financiar depus	orice s-a schimbat de la închiderea anului
Certificat de atestare fiscală	cât datorează firma acum?	ultima zi a lunii anterioare cererii	nimic din evidența fiscală centrală

Datele de la Ministerul Finanțelor se confundă des cu evidența fiscală. Ordinul nr. 1.420/2021 al ministrului finanțelor le definește ca informații extrase din situațiile financiare anuale, împrospătate zilnic, cu un decalaj sub 24 de ore. Ritmul acesta ține de baza de date: indicatorii rămân cei dintr-un an încheiat.

Cum afli cât datorează o firmă chiar acum?

Ceri certificatul de atestare fiscală. E documentul prin care ANAF confirmă ce obligații are o firmă în evidența sa. Termenul de emitere e de maximum 3 zile lucrătoare, potrivit art. 158 alin. (5), iar valabilitatea e de 30 de zile. Firma îl poate arăta oricui, în original sau în copie legalizată.

Art. 160 alin. (1) spune însă că altcineva decât contribuabilul obține un astfel de document doar cu consimțământul expres și neechivoc al firmei. Nu îl poți cere pentru un partener, oricât de legitim ar fi interesul. Îl ceri partenerului, ca orice document de la un furnizor.

Certificatul are și el o dată de referință: restanțele din sold în ultima zi a lunii anterioare cererii. Nu e un extras de cont în timp real, dar decalajul se măsoară în săptămâni, nu în trimestre. Refuzul de a-l pune la dispoziție e în sine un răspuns.

Cât crește pe zi o datorie la stat neplătită?

Cu 0,03% din suma principală, adunând două accesorii. Dobânda de întârziere e 0,02% pe zi, potrivit art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, iar penalitatea de întârziere e 0,01% pe zi, potrivit art. 176 alin. (2). Amândouă curg din ziua următoare scadenței până la plată.

Penalitatea de nedeclarare, art. 181 din același cod, e mai scumpă: 0,08% pe zi, pentru sume nedeclarate sau declarate greșit și descoperite de inspecția fiscală. Se reduce cu 75% dacă obligația se achită la termenul din decizie sau intră într-o eșalonare.

Așa se citește o cifră publicată. O proporție mare de accesorii arată o datorie veche. Dacă apare penalitate de nedeclarare, la mijloc a fost un control, nu o întârziere.

De ce o datorie mare nu înseamnă automat pericol?

Pentru că „datorii” înseamnă două lucruri diferite. În bilanț, datoriile cuprind tot ce firma are de plătit: furnizori, credite, salarii, impozite. La stat, restanța e doar partea cu scadența depășită. O firmă cu datorii mari și zero restanțe la stat e un caz obișnuit.

Un raport între datorii și cifra de afaceri nu are prag oficial, deci nu dă un verdict. Ce se poate compara sunt datoriile raportate în bilanț cu cele de anul anterior, la aceeași firmă. Tendința pe doi ani contează, nu cifra în sine.

Un singur prag legal există, și nu e un raport. Când creanța unui creditor depășește 50.000 lei și rămâne neplătită peste 60 de zile, se poate deschide procedura de insolvență, potrivit Legii 85/2014. Regula se aplică și când creditorul e statul.

Ce prevede legea pentru o firmă care are restanțe?

Codul de procedură fiscală descrie o succesiune, nu o surpriză. Firma e notificată înainte de publicare, are un termen ca să corecteze erorile, primește o somație înainte de executare și poate cere eșalonarea sumei. Fiecare etapă are termenul ei, iar textul e public.

1. Notificarea. Art. 162 alin. (3) obligă organul fiscal să comunice restanțele înainte de publicare, până în data de 15 a primei luni din trimestrul următor.
2. Punerea de acord. Dacă evidența firmei nu se potrivește cu suma notificată, punctul 10 al procedurii dă 5 zile pentru clarificare. După acest termen, suma se publică așa cum a fost notificată.
3. Somația. Executarea silită — recuperarea forțată a sumei — începe cu o somație. Art. 230 alin. (1) dă 15 zile în care debitul poate fi stins sau se poate anunța intenția de mediere fiscală, o discuție formală prevăzută de cod.
4. Poprirea. Urmează poprirea: art. 236 alin. (1) permite indisponibilizarea sumelor deținute sau datorate firmei de terți, inclusiv a celor viitoare.
5. Eșalonarea. Codul are două regimuri permanente. Cel clasic, art. 184 alin. (1), merge până la 5 ani, dar coboară la 6 luni fără garanții acoperitoare. Cel simplificat, art. 209^1 alin. (1), se acordă fără garanții, pentru restanțe mai noi de 12 luni și pe cel mult 12 luni.

Aici se termină ce se poate spune general. Condițiile de menținere a unei eșalonări se pierd la o singură scadență ratată, iar situația fiecărei firme depinde de documentele ei. Discuția concretă se poartă cu organul fiscal competent ori cu un specialist în fiscalitate, nu cu un articol.

Ce greșesc cei mai mulți la lista de datornici?

Erorile nu vin din lipsa datelor, ci din presupunerea că lista publică răspunde la întrebarea pusă. Patru dintre ele apar constant, la oameni care caută corect și citesc atent. Niciuna nu se rezolvă căutând mai bine sau mai des, ci doar schimbând sursa.

• Confundă absența cu absolvirea. O firmă poate lipsi din listă și pentru că a plătit ieri, și pentru că datorează o sumă sub plafon, și pentru că are o eșalonare în derulare. Trei situații fără nicio legătură între ele.
• Compară sume din trimestre diferite. Două firme căutate la câteva luni distanță nu se pot compara: datele se schimbă la fiecare publicare, iar ediția veche nu rămâne accesibilă.
• Citesc totalul și sar peste coloana sumelor contestate. O sumă contestată e trecută în listă până la soluționare, cu mențiune. Contestația nu o face să dispară, dar o face discutabilă.
• Verifică firma și uită sediile secundare. Restanțele unui punct de lucru înregistrat fiscal se publică pe numele firmei-mamă, cumulate, nu separat.

Întrebări frecvente

O firmă care nu apare în lista de datornici a ANAF chiar nu are datorii?

Nu neapărat. Publicarea are plafoane — 100.000 lei pentru majoritatea firmelor — și privește sfârșitul trimestrului anterior. În plus, obligațiile aflate sub o eșalonare în derulare nu se consideră restanțe, deci nu se publică.

Poți cere tu certificatul de atestare fiscală al altei firme?

Nu. Art. 160 alin. (1) din Codul de procedură fiscală permite altcuiva decât contribuabilului să obțină documentul numai cu consimțământul expres și neechivoc al acestuia. Practic, îl ceri firmei, care îl obține în 3 zile lucrătoare și ți-l pune la dispoziție.

Datoriile la impozitele locale apar pe lista ANAF?

Nu. Lista ANAF acoperă bugetele organului fiscal central. Impozitele și taxele locale sunt la primărie, care publică propria listă în Monitorul Oficial Local, cu o valoare minimă aprobată prin hotărâre a Guvernului.

După ce plătește, cât timp mai apare o firmă pe lista de datornici?

Până la 15 zile. Art. 162 alin. (4) dă organului fiscal acest termen ca să opereze modificările pentru fiecare debitor care a achitat integral. Între timp, o firmă care nu mai datorează nimic poate figura încă în lista publicată.

Ce înseamnă că o sumă e trecută drept accesorii, nu obligație principală?

Că nu e impozitul în sine, ci ce s-a adăugat peste el: dobânzi, penalități de întârziere sau de nedeclarare. Accesoriile cresc singure, zi după zi, chiar dacă suma de bază nu se schimbă.

---

Informațiile au caracter general și nu constituie consultanță fiscală sau juridică. Plafoanele, termenele și cotele se schimbă prin ordin sau prin lege; confruntă fiecare cifră cu textul oficial. Pentru situația unei firme anume, discuția se poartă cu organul fiscal competent ori cu un consultant fiscal. Ultima verificare a surselor: august 2026.

O firmă în stare de insolvență are o procedură deschisă la tribunal, iar actele acelei proceduri ajung în Buletinul Procedurilor de Insolvență. Verificarea nu costă nimic și cere doar un cont pe portalul Registrului Comerțului. Ce afli acolo nu e un anunț că firma dispare: afli tipul procedurii, etapa la care a ajuns și care termen începe să curgă pentru factura ta neîncasată.

Când e o firmă în stare de insolvență?

Insolvența e starea în care firma nu mai are bani disponibili pentru datoriile ajunse la scadență. Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, starea se prezumă dacă debitorul nu a plătit timp de 60 de zile după scadență. Prezumția e relativă, deci firma o poate combate în fața judecătorului.

Insolvența nu înseamnă faliment. Falimentul e doar una dintre etapele posibile: procedura prin care bunurile firmei se vând ca să acopere datoriile, iar firma se radiază la final. Cealaltă cale e reorganizarea judiciară, în care firma continuă să funcționeze după un plan de plată aprobat de creditori.

Nu orice datorie neplătită duce acolo. Valoarea-prag de la art. 5 alin. (1) pct. 72 e de 50.000 lei pentru o creanță obișnuită, adică pentru dreptul tău de a încasa o factură, și de 6 salarii medii brute pe salariat pentru creanțele salariale. Art. 5 alin. (1) pct. 20 adaugă o condiție ușor de ratat: pragul se calculează după compensarea datoriilor reciproce dintre tine și firma verificată.

Procedura o deschide tribunalul, prin judecătorul-sindic — judecătorul care conduce dosarul de la prima cerere până la închidere. O firmă nu ajunge în insolvență prin decizia ta sau a ei.

Unde verifici gratuit dacă o firmă are o procedură deschisă?

Buletinul Procedurilor de Insolvență, pe scurt BPI, e publicația electronică pe care o editează Oficiul Național al Registrului Comerțului și în care ajung actele de procedură dintr-un dosar de insolvență. Îl consulți din portalul online al Registrului Comerțului, prin trei servicii distincte: două gratuite și unul cu abonament.

Serviciul care îți rezolvă întrebarea se numește „Persoane publicate în BPI” și e gratuit după autentificare. Cauți după codul fiscal sau după denumire. Potrivit fișei României din portalul e-Justiție, rezultatul arată denumirea, codul fiscal, județul, numărul cauzei și instanța. Vezi și buletinele în care s-au publicat acte, tipul de procedură și primul termen de judecată de după deschidere.

Cu abonament vezi actele integrale, nu doar lista lor. Dacă îți trebuie o singură dovadă pentru dosarul unui contract, ceri certificatul constatator care arată dacă un act de procedură e publicat în BPI: Ordinul ministrului justiției nr. 381/C/2024 îl tarifează la 30 lei, iar copiile de pe buletin la 1,50 lei pagina. Autoritățile publice și jurnaliștii îl primesc gratuit.

Acest articol pornește de unde se oprește verificarea de bază înainte de contract: acolo BPI e un punct pe o listă de zece, iar răspunsul căutat e „da” sau „nu”. Aici te interesează ce scrie în dosar și ce faci cu informația.

Ce fel de procedură e și în ce etapă a ajuns?

Etapa contează mai mult decât existența procedurii. O firmă în perioadă de observație funcționează aproape normal, una în faliment își vinde utilajele. Perioada de observație e intervalul dintre deschiderea procedurii și momentul în care se confirmă un plan de reorganizare sau se intră în faliment.

Etapa	Ce vezi în BPI	Cine conduce firma	Ce înseamnă pentru tine
Cerere înregistrată, procedură nedeschisă	dosar la tribunal, fără acte publicate	administratorul firmei	nimic nu s-a schimbat juridic
Perioadă de observație	hotărârea de deschidere, notificarea creditorilor	administratorul firmei, supravegheat de administratorul judiciar	depui cererea de admitere a creanței în termenul din notificare
Reorganizare judiciară	planul de reorganizare, rapoartele trimestriale	administratorul firmei, după plan	factura veche se plătește după programul de plăți din plan
Faliment	hotărârea de intrare în faliment, planurile de distribuire	lichidatorul judiciar	bunurile se vând, iar tu încasezi din distribuiri, în ordinea legală
Închiderea procedurii	raportul final, hotărârea de închidere	—	dacă firma se radiază, creanța neplătită nu mai are debitor

Administratorul judiciar și lichidatorul judiciar sunt amândoi practicieni în insolvență, cu roluri diferite: primul supraveghează activitatea în observație și în reorganizare, al doilea vinde bunurile în faliment. Poate fi aceeași persoană, numită succesiv — de aceea numele din acte nu se schimbă mereu la trecerea la faliment.

Mai există o distincție vizibilă în dosar. Procedura generală trece prin perioada de observație și poate ajunge la reorganizare. Procedura simplificată duce direct la faliment și se aplică firmelor fără bunuri sau cu administrator care nu poate fi găsit.

Reorganizarea are și o durată. Art. 133 alin. (3^1), introdus în 2022, spune că pentru debitorii persoane juridice planul poate dura până la patru ani de la confirmare. Alineatul anterior, cu termenul de trei ani, a rămas regulă generală, dar excepția acoperă exact firmele.

Ce se întâmplă cu o factură neîncasată?

Din ziua deschiderii procedurii, factura ta nu se mai recuperează pe cont propriu. Art. 75 alin. (1) suspendă de drept toate acțiunile în judecată și toate executările silite — recuperarea prin executor, pe baza unui titlu executoriu. Creanța se valorifică doar înăuntrul procedurii, prin cererea de admitere.

Concret, depui o cerere de admitere a creanței. Termenul e în notificarea trimisă creditorilor și, potrivit art. 100 alin. (1) lit. b), nu poate depăși 45 de zile de la deschiderea procedurii. După verificare, administratorul judiciar te înscrie în tabelul creditorilor: lista oficială cu cine are ce de primit, cât s-a acceptat din suma cerută și în ce ordine de prioritate.

Aici e capcana cu cel mai mare cost. Art. 114 alin. (1) prevede că titularul unei creanțe anterioare deschiderii care nu depune cererea până la expirarea termenului e decăzut din dreptul de a fi înscris în tabel. Nu există a doua șansă după închiderea procedurii, iar factura devine pierdere definitivă.

Data deschiderii împarte facturile în două regimuri. Ce ai livrat înainte intră în tabelul creditorilor. Ce livrezi după se numește creanță curentă și urmează art. 75 alin. (3): trimiți o cerere de plată cu confirmare de primire, iar administratorul judiciar o analizează în 15 zile, fără să treacă suma în tabel.

Ce se întâmplă cu un contract în derulare?

Contractul nu cade. Art. 123 alin. (1) spune că contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, iar clauzele care prevăd desființarea contractului sau exigibilitatea anticipată pentru motivul deschiderii procedurii se consideră nescrise. Clauza de siguranță pusă în contract exact pentru cazul ăsta nu funcționează.

Inițiativa trece la practicianul în insolvență: în trei luni de la deschidere, poate denunța contractele neexecutate integral. Poți forța o decizie — îi trimiți în primele trei luni o notificare prin care ceri denunțarea, iar dacă nu răspunde în 30 de zile, contractul se socotește denunțat.

Ce nu se blochează sunt garanțiile date de altcineva. Art. 75 alin. (2) lit. b) lasă în afara suspendării acțiunile împotriva codebitorilor și ale terților garanți. Un bilet la ordin avalizat de asociat sau o scrisoare de garanție bancară rămân utilizabile.

În cât timp apare o procedură în surse publice?

Între prima neplată și primul act publicat în BPI trec de obicei luni, nu zile. Firma ajunsă în stare de insolvență e obligată de art. 66 alin. (1) să ceară deschiderea procedurii în 30 de zile, dar obligația nu se autoexecută. Cererea unui creditor se comunică debitorului în 48 de ore, iar acesta are 10 zile să conteste.

Până se deschide procedura, BPI nu are ce să publice, pentru că el publică acte de procedură. În intervalul acesta, semnalele utile vin din alte registre: câmpul de stare de la Registrul Comerțului, bilanțul care lipsește, schimbările de sediu sau de administrator. Sunt semnale indirecte; niciunul nu confirmă o procedură.

Ce rămâne e o decizie comercială, nu juridică: reverifici înainte de fiecare livrare mare și schimbi termenul de plată când semnalele se adună. O firmă care întârzie două luni nu e în insolvență, dar a atins termenul din care legea o prezumă.

Ce greșesc cei mai mulți când urmăresc un dosar de insolvență?

Greșeala de bază e tratarea insolvenței ca o etichetă, nu ca un dosar cu etape și termene. Un „da, e în insolvență” fără etapă și fără dată nu ajută la nicio decizie, iar un „nu apare nimic” verificat acum trei luni nu spune nimic despre azi.

Alte capcane, din practica de zi cu zi:

• Aștepți notificarea în loc să cauți. Notificarea creditorilor pleacă la lista depusă de debitor. Dacă nu ești pe ea, afli din BPI sau nu afli.
• Confunzi radierea cu insolvența. O firmă radiată nu mai există juridic; una în insolvență există, are un dosar și un practician numit pe el.
• Ceri insolvența ca metodă de recuperare. Cererea creditorului poate fi condiționată de o cauțiune de până la 10% din creanță, plafonată la 40.000 lei, potrivit art. 72 alin. (1).
• Rupi contractul unilateral. E cea mai costisitoare: clauza pe care te bazezi e considerată nescrisă, iar tu rămâi în culpă contractuală.

Întrebări frecvente

Un dosar de insolvență pe rol înseamnă că firma e deja în insolvență?

Nu. Cererea se înregistrează la tribunal, se comunică debitorului în 48 de ore, iar el are 10 zile să conteste sau să recunoască starea de insolvență. Dacă judecătorul-sindic constată că firma nu e în insolvență, respinge cererea, care e considerată lipsită de efect chiar de la înregistrare.

Cât costă documentul oficial care arată dacă o firmă are un act publicat în BPI?

Certificatul constatator eliberat de Registrul Comerțului costă 30 lei, potrivit Ordinului nr. 381/C/2024. Raportul istoric despre un debitor are același tarif. Consultarea online a listei persoanelor publicate rămâne gratuită.

O firmă în reorganizare judiciară mai poate semna contracte noi?

Da, pentru că scopul reorganizării e continuarea activității. Facturile emise după deschiderea procedurii sunt creanțe curente și se plătesc pe parcurs, nu la final. Riscul se mută: dacă firma nu respectă planul, oricare creditor poate cere trecerea la faliment.

Ce se întâmplă cu creanța mea dacă firma se radiază la finalul procedurii?

Se stinge, practic. Potrivit art. 174 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, dacă în averea firmei nu sunt bunuri pentru cheltuielile procedurii și niciun creditor nu avansează sumele, judecătorul-sindic închide procedura și dispune radierea. După radiere nu mai ai debitor de la care să ceri plata.

De ce nu găsesc firma în BPI, deși știu că are întârzieri mari la plată?

Pentru că BPI publică acte de procedură, nu întârzieri de plată. Cât timp nimeni nu a cerut deschiderea procedurii, nu există dosar și nu există publicare. Persoanele fizice care nu exploatează o întreprindere intră sub Legea nr. 151/2015, cu secțiune separată în buletin.

---

Informațiile au caracter general și nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Termenele și tarifele se pot modifica; verifică sursa oficială la momentul verificării. Pentru un dosar concret, discuția se poartă cu un avocat sau cu un practician în insolvență. Ultima verificare a surselor: august 2026.